Insula Libertatii

Si iata-ma revenita acasa de pe insula Atlantykron, sau, cum ii mai zic eu - "Insula Libertatii" (pentru ca, deocamdata, numai acolo reusesc sa uit de obligatii , neplaceri si alte "averi")
Bronzata, plina de energie, frumoasa si gata de atac!
Desi vremea frumoasa din perioada aflarii pe insula mi-a fost umbrita de o intepatura de albina, raceala si citeva indicatii nesolicitate si alte citeva comentarii rautacioase pe seama mea, pot sa spun ca per total, m-am simtit fericita.
Am avut parte de atentie, am petrecut mult timp in sinul naturii, am "beneficiat" de conditii aproape spartane - gatit la foc in ceaun, dus cu apa din Dunare, stat la cort si alte astfel de activitati nepracticate la oras; am fost inconjurata de oameni indragostiti de muzica si de frumos (din grupul nostru au facut parte membrii formatiei "Orasul furnicar " - niste baieti foarte talentati si spirituali)
Din pacate nu prea am participat de asta data la diversele workshop-uri organizate in cadrul scolii de vara, dar oricum ma simt imbogatita spiritual dupa aceasta sedere la tabara.
Ultima noapte pe insula a fost la fel de frumoasa ca restul perioadei pentru ca am petrecut-o pe malul Dunarii, sub cerul liber, supravegheata de multe multe stele (atitea cite nu vezi prea des in oras) stind la povesti, ascultind versuri si inspirind aerul de noapte plin de tandrete si prospetime.
Am fost norocoasa sa cunosc persoane care au avut grija sa ma simt bine fiind eu insumi asa ca am revenit printre prieteni plina de sete de viata si cu o dorinta apriga de a reusi in tot ce fac.

Pedeapsa

Ea: N-o sa ma casatoresc niciodata
O alta ea: Esti prea frumoasa ca sa ramai nepedepsita..

Chisinau

O sa-mi fie dor de orasul meu in care am fost eu
Prieteni, amintiri - din trecut si din viitor...

WARNING

Apropo de inscriptii pe tricouri:

Warning!
Restricted access area
Higher intelligence required

Love sucks

Zilele trecute a trecut pe langa mine un baiat care purta un tricou cu inscriptia "Love sucks".
Asta dupa doar citeva zile de la aparitia pe blogul meu a articolului "Love is in the air"

A fost un semn?

Au relatiile termen de valabilitate?

Cind incepe sa-ti placa o persoana si vrei sa o cunosti tot mai bine, iti vine sa crezi ca nu vor exista motive de cearta si momente de rutina. La inceput simtiti ambii nevoia sa petreceti cit mai mult timp impreuna. Gasiti intre voi asemanari in trasaturile de caracter , descoperiti interese comune, subiectele de discutie par ca nu se mai termina iar schimbul de fraze este dinamic, tonic si sexy.
Mai tirziu aflati ca sinteti compatibili si din alte puncte de vedere, asa ca alegeti sa va dedicati unul altuia tot timpul liber.
Dupa un timp, apare intre voi acea complicitate care ii da relatiei un caracter unic, lucru care va determina sa tineti mult la ea (relatie) si sa va doriti sa dureze forever. Intervine si obisnuinta si comoditatea care reiese din faptul ca celalalt iti cunoaste obiceiuri, tabieturi, preferinte, stranietati, reactii, tehnici de persuasiune care functioneaza infailibil si uite asa nu e departe pina la rutina. Pentru ca din acest punct, totul (sau aproape totul) devine previzibil.
Acum, cel putin unul dintre cei doi incepe sa se sufoce, sa se revolte, sa se plinga ca ii este limitata libertatea si ca i-a fost invadat spatiul personal.
Ce se intimpla? I s-a "luminat" brusc constiinta? Isi da in sfarsit seama ce face si ca ce face nu e bine?
Dar nu au mers oare impreuna, ca doi oameni maturi, spre aceasta situatie?
De ce se plictisesc oamenii intr-o relatie? De ce atitea relatii ajung in acel punct mort din care pare ca totul ce urmeaza e rutina de care nu mai ai scapare?
De ce unii considera rutina stabilitate iar altii fug de ea cit pot de repede?
..Si e trist sa fugi, pentru ca intre timp s-a format intre voi o legatura pe care nu poti sa o tai ca pe un cordon ombilical devenit dintr-odata inutil si sa-ti vezi de viata ta.
Omul de linga tine nu este acolo unde este (adica alaturi) dintr-o intimplare. Ti-a fost aproape la bine si la rau, ti-a suportat indispozitiile, ati depasit impreuna etape dificile, ati impartit in doua probleme si bucurii.
Si aici vin sa-si dea cu parerea "expertii". Ah, eternii experti! Ei sunt persoane neutre, obiective, nu au nimic de pierdut nici de cistigat - ei judeca la rece.
Dar oare poti sa judeci la rece un lucru care mi se pare la fel de viu ca un om - relatia?
O relatie in care s-a investit timp, emotii, pasiune si devotament.
Oare poti sa te pronunti univoc asupra unei relatii tabloul adevarat al careia le este cunoscut doar celor implicati in ea?
Unii vin si spun: "Pentru a pastra o relatie e nevoie de multa munca din partea ambilor parteneri"
- "Munca?" Dar la inceput totul functiona de la sine - ideile de surprize pentru el/ea iti veneau doar gindindu-te la omul deosebit pe care il ai alaturi, subiectele de discutii apareau usor si in general totul era usor la inceput. De ce acum ar trebui sa depui efort...si munca? Suna oarecum fortat .
Altii se vor pronunta: "N-a fost dragoste adevarata."
- "Dar ce a fost?" Cei doi s-au prefacut ca le este bine impreuna? Atita timp? De ce anume acum au inteles ca nu se mai iubesc? A expirat termenul de valabilitate al relatiei?

Exista relatii de durata care se mentin pe baza unui soi de inertie a celor implicati. Un fel de singuratate in doi stabilita de comun acord. Astea mi se par cele mai sterile relatii. Cind cei doi nici macar nu se mai cearta inseamna ca chiar nu mai au nimic in comun. O convietuire convenabila din puncte de vedere dubioase.

Cred in relatiile vii. In care cei doi isi simt reciproc lipsa dar se lasa unul pe altul sa respire si un alt aer decit cel comun.
In care au multe activitati impreuna dar si altele facute separat pentru ca asta aduce un suflu nou in relatie. La fel este valabil si cu prietenii - e bine sa existe o gasca in care se distreaza de minune ambii dar sa aiba si posibilitatea de a cunoaste persoane noi, din afara.

E bine ca cei doi sa fie activi din punct de vedere profesional - cind te simti util si valoros reusesti sa-i dai si celuilalt o parte din increderea ta.

Dorinta de a realiza aceste conditii (dar si altele) porneste de la cei doi, de la faptul ca le este bine si usor impreuna (dar sunt capabili sa se descurce si separat). Aici ma refer la faptul ca cei doi nu se afla intr-o dependenta unul de celalalt pentru ca asa relatia capata caracter patologic.

Este nevoie de doua persoane integre si echilibrate pentru o relatie vie si durabila.

Love is in the air

Am privit "Totul despre sex". Filmul. Si nu este despre sex. Cineva spunea ca ce este despre (si cu) sex se vinde bine. Dar acest film nu este despre ce se vinde bine. Este despre prietenie. Si dragoste.
..oricit de banal ar suna.
In ultimul timp am fost preocupata sa fac sa sune cit mai ironic cuvintele legate de iubire. Ma comportam ca o persoana care crede ca este demodat sa iubesti. Dar de fapt nu credeam asta. Si azi am inteles. Acum pronunt altfel cuvintul "Iubire". Iubire - de la "a iubi", pentru ca in radacina cuvintului sta esenta lui. Iubirea inseamna a iubi. Nu inseamna flori, cadouri, felicitari de Sfintul Valentin, nu sms-uri de dragoste, nu sex sau tinut de mina in parc, nu dedicatii, poezii, ursuleti de plus sau cuvinte mari. Ci toate astea si multe altele facute din inima.
Cind sunt facute din inima toate astea si toate in general capata sens. Nu mai ai nevoie de nici o logica si de ratiune ca sa-ti explici de ce faci anumite lucruri. Le faci pentru ca simti.
Iubirea ne schimba dar totodata ne face sa redevenim noi insine.
Ne schimba pentru ca ne da aripi (oricit de patetic ar suna)
Si ne face sa raminem noi insine pentru cel de alaturi, pentru ca anume de asta ramine alaturi.

...

Si m-a mai convins filmul ca prietenii sunt salvarea noastra in momentele cind ni se pare ca lumea se prabuseste si nu mai avem ce primi de la viitor. Sa-i poti spune unui om (despre care stii sigur ca te intelege) ce simti sau cit iti este de greu inseamna mai mult decit putem sa ne dam seama.

Si inca ceva: totusi exista undeva un om compatibil cu tine.
Nu te multumi cu puţin. Pentru ca puţin poate însemna singuratatea în doi.
Trebuie doar sa ai rabdare sa cauti. Cind vei gasi - vei sti. Si atunci veti merge alaturi, impreuna la bine si la greu.

Lasati-ma sa mai fiu naiva - Cred din nou in iubire!

Adio...

Adio trebuie sa-ti spun

Caci ai sufletul nebun

Dar daca e nebun si-al meu

De ce sa nu avem tupeu?

Uitare

Mi-am stors creierul de idei

L-am lasat pustiu de amintiri

Mi-am interzis sa mai gindesc

Am trait cu acest pustiu

L-am venerat, l-am exagerat

Mi-am acoperit ochii

M-am prefacut ca sunt alta

Si toate astea pentru tine,

Pentru ca ai vrut din senin sa nu mai existe Noi.

Tot ce mi-a mai ramas este umbra ta,

Care, ca o stafie,

Imi bintuie sufletul.

Fight

M. Henry Chinaski:
"If you're going to try, go all the way. Otherwise don't even start. This could mean losing girlfriends, wives, relatives, jobs. And maybe your mind. It could mean not eating for three or four days. It could mean freezing on a park bench. It could mean jail. It could mean derision. It could mean mockery, isolation. Isolation is the gift. All the others are a test of your endurance. Of how much you really want to do it. And you'll do it, despite rejection in the worst odds. And it will be better than anything else you can imagine. If you're going to try, go all the way. There is no other feeling like that. You will be alone with the gods. And the nights will flame with fire. You will ride life straight to perfect laughter. It's the only good fight there is."