Cautare

...caut dragoste, si o caut in oameni, dar nu sint sigura ca ceea ce primesc e ceea ce caut

Insula Libertatii

Si iata-ma revenita acasa de pe insula Atlantykron, sau, cum ii mai zic eu - "Insula Libertatii" (pentru ca, deocamdata, numai acolo reusesc sa uit de obligatii , neplaceri si alte "averi")
Bronzata, plina de energie, frumoasa si gata de atac!
Desi vremea frumoasa din perioada aflarii pe insula mi-a fost umbrita de o intepatura de albina, raceala si citeva indicatii nesolicitate si alte citeva comentarii rautacioase pe seama mea, pot sa spun ca per total, m-am simtit fericita.
Am avut parte de atentie, am petrecut mult timp in sinul naturii, am "beneficiat" de conditii aproape spartane - gatit la foc in ceaun, dus cu apa din Dunare, stat la cort si alte astfel de activitati nepracticate la oras; am fost inconjurata de oameni indragostiti de muzica si de frumos (din grupul nostru au facut parte membrii formatiei "Orasul furnicar " - niste baieti foarte talentati si spirituali)
Din pacate nu prea am participat de asta data la diversele workshop-uri organizate in cadrul scolii de vara, dar oricum ma simt imbogatita spiritual dupa aceasta sedere la tabara.
Ultima noapte pe insula a fost la fel de frumoasa ca restul perioadei pentru ca am petrecut-o pe malul Dunarii, sub cerul liber, supravegheata de multe multe stele (atitea cite nu vezi prea des in oras) stind la povesti, ascultind versuri si inspirind aerul de noapte plin de tandrete si prospetime.
Am fost norocoasa sa cunosc persoane care au avut grija sa ma simt bine fiind eu insumi asa ca am revenit printre prieteni plina de sete de viata si cu o dorinta apriga de a reusi in tot ce fac.

Chisinau

O sa-mi fie dor de orasul meu in care am fost eu
Prieteni, amintiri - din trecut si din viitor...

Un altfel de Carpe Diem

Ce e cu lipsa asta de perfectionism la noi, oameni buni? (Fie, adresarea nu este valabila pentru cei care nu vor sa recunoasca si pentru cei care au sarit cu "nu eu, nu eu!")
Facem lucrurile fara sa ne pese de cum o sa iasa, facem lucrurile in graba (desi lucrurile marete au cerut intotdeauna perseverenta si dedicatie) Ne scuzam cu "nu am motivatie, timp", "sunt prost platit", etc.
Dar ai incercat sa faci lucrurile cu mai multa atentie, chef, dorinta? Cine stie, poate anume asta lipseste ca sa fii rasplatit la justa valoare.
Nu ai motivatie? Dar ce motivatie vrei? Cea mai simpla motivatie poate fi: sa demonstrez ca lucrurile pot fi facute bine, sa aduc rezultate, sa nu-mi irosesc timpul pe fleacuri.
Grav este ca lipsa asta de tendinta spre perfectionism tot impotriva noastra se intoarce: vanzatoare inculte, soferi de microbuz brutali, reclame cu greseli stupide, sefi nemultumiti, televiziuni minciunoase, politicieni profitori, tara subdezvoltata si in vesnica tranzitie.
E timpul sa ne maturizam, sa ne asumam responsabilitati, sa dam dovada de initiativa, sa ducem lucrurile bune pina la capat.
Suntem nepasatori si iarasi ne gasim scuze: "de ce sa ma sacrific?"
Unele lucruri ar putea fi schimbate foarte usor: in unele cazuri e suficient sa nu taci cind vezi stupiditati sociale, sa intinzi o mina de ajutor, sa faci un efort in plus, sa fii solidar cu cineva care cere dreptate.
Carpe Diem nu inseamna sa treci prin viata nepasator fata de ce se intimpla in jur. Carpe Diem inseamna sa traiesti schimbarea. Inseamna sa fii tu schimbarea in bine.
Cind savurezi fiecare clipa inseamna ca ai ce savura. Savurezi valoare. Valoare pe care tu o creezi.

Mesterul Manole..

Intr-o noapte de nesomn am ajuns la concluzia ca merita totusi sa pui suflet in tot ceea ce faci - lucru, arta, relatii, decizii. Lucrurile facute cu suflet se remarca prin frumusete descifrabila, prin ceva aparte care te marcheaza. Acest lucru se vede in arhitectura, in literatura, chiar si in economie (ma refer la unele companii care se straduie sa le ofere angajatilor lor si altfel de beneficii decat cele financiare, sau companii care au initiat campanii sociale de impact semnificativ).
Exista riscul de a te arde fiind deschis (in relatii in special) dar viata ii lipseste de multe daruri pe cei prea-prudenti.
Am mai inteles ca nu e patetic sa traiesti cu speranta. Avem nevoie de speranta in momentele cand viata tinde sa para nedreapta cu noi si cei apropiati noua. Avem nevoie sa credem ca o ruda apropiata se va face bine, ca urmeaza o etapa noua mai buna, ca viitorul ne ascunde surprize placute. Avem nevoie de o doza de naivitate si capacitate de uitare pentru a privi inainte.

P.S. Titlul acestui post nu este o greseala.

May the Force be with you!

Am decis sa ma bucur de ce am. Si am descoperit ca am destule motive.
Recomand!

Intimitate

Uneori am pur si simplu nevoie sa petrec putin timp singura. Avem la dispozitie atatea modalitati de a ne distrage atentia de la propriile ganduri incat devine dificil sa-ti arunci o privire in interior.

Rain can be fun!

Dileme

"I beg you... to have patience with everything unresolved in your head and try to love the questions themselves as if they were locked rooms or books written in a very foreign language. Don't search for the answers, which could not be given to you now, because you would not be able to live them. And the point is to live everything. Live the questions now. Perhaps then, someday far in the future, you will gradually, without even noticing it, live your way into the answer..."

Ploaia

E o zi de luni ploioasa si plicticoasa care te face sa-ti pui intrebari fara raspuns si sa vezi totul in nuante gri.
Te face sa-ti amintesti de oameni care au insemnat ceva pentru tine si tu ai insemnat ceva pentru ei.
Si te intrebi de ce in viata te atasezi de unii oameni ca mai apoi sa fii nevoit sa renunti la ei. Te intrebi de ce ti-e frica de angajamente si de ce altora le este frica de ele. Am devenit, multi dintre noi, foarte comozi. Vrem ca acum sa ne fie bine, iar ce va urma nu conteaza (deocamdata). Nu conteaza ca iti deschizi sufletul iar apoi, cand o alta poveste (moderna) ia sfarsit ramai cu el ca o rana deschisa. Si te simti vulnerabil, nedreptatit si din nou singur. Si fiind de un caracter ciclic "procesul" se repeta, din nou si din nou. Chiar daca a fost frumos si de data asta, te simti cu fiecare data mai slabit si mai marcat, ca si copacii care isi arata varsta prin inelele formate in trunchi.
Iti spui ca vrei sa renunti, dar te lasi pacalit de speranta care iti da forte noi pentru a te face sa nu zabovesti prea mult inainte de a-ti continua drumul prin viata, caci vin alte si noi incercari.
Ti se intampla sa te simti ca o carte rasfoita de un copil plictisit, dar apare soarele si copilul zambeste pentru ca a gasit un desen viu colorat. Inseamna ca viata continua.
...si iti faci curaj pentru un nou inel.

Feel

Come and hold my hand
I wanna contact the living
Not sure I understand
This role I've been given

I sit and talk to God
And he just laughs at my plans
My head speaks a language
I don't understand

I just want to feel real love
Fill the hole that I live in
'Cause I got too much life
Running through my veins
Going to waste

I don't want to die
But I ain't keen on living either
Before I fall in love
I'm preparing to leave her
I scare myself to death
That's why I keep on running
Before I've arrived
I can see myself coming

I just want to feel real love
Fill the home that I live in
'Cause I got too much life
Running through my veins
Going to waste
And I need to feel real love
And a life ever after
I cannot get enough

I just want to feel real love
Fill the hole that I live in
I got too much love
Running through my veins
To go to waste

I just wanna feel real love
In a life ever after
There's a hole in my soul
You can see it in my face
It's a real BIG place

Plictis

Plictiseala care distruge tot ce-i apare in cale: relatii, manifestari de creativitate, chef de viata, vise marete.
Plictiseala naste apatie.

Cum sa-i opunem rezistenta?
A cauta solutii de la plictis inseamna sa fii slab? Sa nu intelegi ca este si aceasta o stare naturala?
E necesara plictiseala?

Ce reprezinta ea de fapt?
Refuzul creierului de a percepe noul?
Nevoia de o pauza inainte de a o lua de la capat?

Lupt sa alung senzatia de gol din interior.

Oda feminitatii

Sunt fericita sa fiu femeie.

Pentru ca am pielea fina.
Pentru ca am maini blande.
Pentru ca port haine frumoase.
Pentru ca imi place sa-i cuceresc pe barbati.
Pentru ca reusesc sa-i cuceresc :P

Pentru ca voi fi candva mama.

Pentru ca sunt sensibila.
Pentru ca formele feminine sunt pline de senzualitate.
Pentru ca imi place sa am grija de corpul meu.
Pentru ca fac miscari elegante.
Pentru ca imi pot permite sa fiu slaba (uneori) ca sa ma las protejata de barbatul care ma iubeste.

Pentru ca a fi femeie inseamna sa stii sa-ti asumi mai multe roluri si sa le "joci" la fel de bine pe toate.

Sursa imaginii: tvsnob.com