Simpleţe

Anumite lucruri nu trebuie să incerci să ţi le explici ci pur şi simplu să le trăieşti.

Sacrificii

Făcute în mod conştient şi asumat, unele sacrificii sunt de o frumuseţe nemărginită.

Love is in the air

Am privit "Totul despre sex". Filmul. Si nu este despre sex. Cineva spunea ca ce este despre (si cu) sex se vinde bine. Dar acest film nu este despre ce se vinde bine. Este despre prietenie. Si dragoste.
..oricit de banal ar suna.
In ultimul timp am fost preocupata sa fac sa sune cit mai ironic cuvintele legate de iubire. Ma comportam ca o persoana care crede ca este demodat sa iubesti. Dar de fapt nu credeam asta. Si azi am inteles. Acum pronunt altfel cuvintul "Iubire". Iubire - de la "a iubi", pentru ca in radacina cuvintului sta esenta lui. Iubirea inseamna a iubi. Nu inseamna flori, cadouri, felicitari de Sfintul Valentin, nu sms-uri de dragoste, nu sex sau tinut de mina in parc, nu dedicatii, poezii, ursuleti de plus sau cuvinte mari. Ci toate astea si multe altele facute din inima.
Cind sunt facute din inima toate astea si toate in general capata sens. Nu mai ai nevoie de nici o logica si de ratiune ca sa-ti explici de ce faci anumite lucruri. Le faci pentru ca simti.
Iubirea ne schimba dar totodata ne face sa redevenim noi insine.
Ne schimba pentru ca ne da aripi (oricit de patetic ar suna)
Si ne face sa raminem noi insine pentru cel de alaturi, pentru ca anume de asta ramine alaturi.

...

Si m-a mai convins filmul ca prietenii sunt salvarea noastra in momentele cind ni se pare ca lumea se prabuseste si nu mai avem ce primi de la viitor. Sa-i poti spune unui om (despre care stii sigur ca te intelege) ce simti sau cit iti este de greu inseamna mai mult decit putem sa ne dam seama.

Si inca ceva: totusi exista undeva un om compatibil cu tine.
Nu te multumi cu puţin. Pentru ca puţin poate însemna singuratatea în doi.
Trebuie doar sa ai rabdare sa cauti. Cind vei gasi - vei sti. Si atunci veti merge alaturi, impreuna la bine si la greu.

Lasati-ma sa mai fiu naiva - Cred din nou in iubire!

Pestera Surprizelor

Ieri am fost in Pestera Surprizelor.
Am invatat multe lucruri despre mine si oameni in general.
In primul rind - daca iti doresti ceva cu adevarat, vei gasi resursele necesare pentru a realiza acel lucru.
Spun asta pentru ca inainte de aceasta experienta stabilisem clar pentru mine ca in aceste citeva zile libere vreau sa fac ceva deosebit, sa petrec timp la natura si sa comunic cu oameni interesanti. Din moment ce am avut aceasta viziune am gasit cum sa o fac sa devina realitate. (Multumesc, Cristian)
Avem vointa si forta nebanuite. In conditii dificile dam dovada de o capacitate extraordinara de a merge inainte pina la capatul puterilor. Interesant este ca acest capat e mult mai departe decit credem.
Imi amintesc acum ca fiind in pestera si traseul fiind destul de greu mai ales pentru cineva care il parcurge pentru prima data, cind aveam in fata un asa-zis obstacol (in limba pesterii obstacol inseamna zone unde trebuie sa te tirasti pe brinci sau sa stai pe o parte a corpului ca sa incapi in spatiile inguste; sau sa cobori pe o scara improvizata dintr-o funie din metal subtire cit un deget cu inele de-a lungul ei de care te sprijini; sau sa treci printr-un tunel care consta din doua ziduri deasupra unei prapastii si singurul mod de a-l parcurge este sa pui un picior pe un zid si alt picior pe celalalt zid) imi spuneam "nu, eu nu pot sa fac asta!", dar gindul ca acolo la capatul acestui drum ma asteapta lumina zilei, aerul proaspat, soarele, viata cu toate bunele si relele sale, imi dadea negresit forta sa continui drumul. Nu am mentionat ca initial intentionam sa raman afara cu lucrurile celor din pestera. Imi gasisem si o scuza: nu sunt imbracata adecvat. Dar am fost sincera cu mine si mi-am spus ca-mi va fi insuportabil sa ma uit la fetele pline de victorie ale prietenilor mei la iesirea din pestera. Dar uite ca am intrat, si mai departe totul a fost mai mult sau mai putin simplu. Concluzia: Daca ai curaj sa incepi un lucru, dupa aia gasesti cum sa te descurci pe parcurs.
Le-am zis prieteni acestor oameni pe unii dintre care i-am vazut pentru prima data, iar pe altii ii cunosteam de putin timp, pentru ca am fost foarte solidari si responsabili unul fata de celalalt, acolo, in adincul pamintului.
Am fost intrebata daca as repeta aceasta experienta - desi stiu ca ar fi oricum altfel, prefer acesteia o experienta diferita pentru ca si lectia invatata va fi una noua.

P.S. Am intrat in pestera la ora 10 si am iesit la suprafata la ora 18.

04.05.2008