Uneori, iti este dat sa intilnesti in viata niste oameni care iti dau peste cap tot: mod de viata, pareri despre tine insati, convingeri, prioritati, etc.
Desi sunt straini, iti vorbesc ca si cind te-ar cunoaste de cind lumea. Te rup din contextul cu care esti obisnuit si te fac sa-l privesti cu ochi critici, realisti. Iti arata cit esti de comod in microuniversul cu care te-ai inconjurat si-ti dau de inteles ca in afara acestuia exista si se intimpla lucruri demne de atentia ta. Lucruri care te-ar transforma si ti-ar da o noua valoare-culoare.
Intilnirea cu astfel de persoane reprezinta de fapt o confruntare cu tine insati - cu acea parte adormita din tine care tinjeste dupa adevarate provocari, dar care, neavind parte de ele, pur si simplu se afla in hibernare.
Si, din senin, apare in cale o astfel de persoana. Si te forteaza sa-ti privesti inauntru...
Nuuuuuu! Imaginea ce-ti apare este dezgustatoare - incepusei sa putrezesti acolo, in interior. Te afli intre doua dorinte - sa te prefaci ca nu ai vazut nimic (pentru ca e prea dur fata de "realitatea" cu care te-ai obisnuit) sau sa incepi sa-ti fortezi limitele.
Incepi sa intelegi ca ceea ce tu numeai echilibru era de fapt impacare silita cu o lincezeala gretoasa insirata pe ani de asa-zisa viata.
Afli ca pentru a trai cu adevarat trebuie sa faci un efort, sa nu te lasi doar dus de val.
Showing posts with label trezire. Show all posts
Showing posts with label trezire. Show all posts
Saturday, September 5, 2009
Subscribe to:
Posts (Atom)