L-am lasat pustiu de amintiri
Mi-am interzis sa mai gindesc
Am trait cu acest pustiu
L-am venerat, l-am exagerat
Mi-am acoperit ochii
M-am prefacut ca sunt alta
Si toate astea pentru tine,
Pentru ca ai vrut din senin sa nu mai existe Noi.
Tot ce mi-a mai ramas este umbra ta,
Care, ca o stafie,
Imi bintuie sufletul.