Pestera Surprizelor

Ieri am fost in Pestera Surprizelor.
Am invatat multe lucruri despre mine si oameni in general.
In primul rind - daca iti doresti ceva cu adevarat, vei gasi resursele necesare pentru a realiza acel lucru.
Spun asta pentru ca inainte de aceasta experienta stabilisem clar pentru mine ca in aceste citeva zile libere vreau sa fac ceva deosebit, sa petrec timp la natura si sa comunic cu oameni interesanti. Din moment ce am avut aceasta viziune am gasit cum sa o fac sa devina realitate. (Multumesc, Cristian)
Avem vointa si forta nebanuite. In conditii dificile dam dovada de o capacitate extraordinara de a merge inainte pina la capatul puterilor. Interesant este ca acest capat e mult mai departe decit credem.
Imi amintesc acum ca fiind in pestera si traseul fiind destul de greu mai ales pentru cineva care il parcurge pentru prima data, cind aveam in fata un asa-zis obstacol (in limba pesterii obstacol inseamna zone unde trebuie sa te tirasti pe brinci sau sa stai pe o parte a corpului ca sa incapi in spatiile inguste; sau sa cobori pe o scara improvizata dintr-o funie din metal subtire cit un deget cu inele de-a lungul ei de care te sprijini; sau sa treci printr-un tunel care consta din doua ziduri deasupra unei prapastii si singurul mod de a-l parcurge este sa pui un picior pe un zid si alt picior pe celalalt zid) imi spuneam "nu, eu nu pot sa fac asta!", dar gindul ca acolo la capatul acestui drum ma asteapta lumina zilei, aerul proaspat, soarele, viata cu toate bunele si relele sale, imi dadea negresit forta sa continui drumul. Nu am mentionat ca initial intentionam sa raman afara cu lucrurile celor din pestera. Imi gasisem si o scuza: nu sunt imbracata adecvat. Dar am fost sincera cu mine si mi-am spus ca-mi va fi insuportabil sa ma uit la fetele pline de victorie ale prietenilor mei la iesirea din pestera. Dar uite ca am intrat, si mai departe totul a fost mai mult sau mai putin simplu. Concluzia: Daca ai curaj sa incepi un lucru, dupa aia gasesti cum sa te descurci pe parcurs.
Le-am zis prieteni acestor oameni pe unii dintre care i-am vazut pentru prima data, iar pe altii ii cunosteam de putin timp, pentru ca am fost foarte solidari si responsabili unul fata de celalalt, acolo, in adincul pamintului.
Am fost intrebata daca as repeta aceasta experienta - desi stiu ca ar fi oricum altfel, prefer acesteia o experienta diferita pentru ca si lectia invatata va fi una noua.

P.S. Am intrat in pestera la ora 10 si am iesit la suprafata la ora 18.

04.05.2008