Intr-o noapte de nesomn am ajuns la concluzia ca merita totusi sa pui suflet in tot ceea ce faci - lucru, arta, relatii, decizii. Lucrurile facute cu suflet se remarca prin frumusete descifrabila, prin ceva aparte care te marcheaza. Acest lucru se vede in arhitectura, in literatura, chiar si in economie (ma refer la unele companii care se straduie sa le ofere angajatilor lor si altfel de beneficii decat cele financiare, sau companii care au initiat campanii sociale de impact semnificativ).
Exista riscul de a te arde fiind deschis (in relatii in special) dar viata ii lipseste de multe daruri pe cei prea-prudenti.
Am mai inteles ca nu e patetic sa traiesti cu speranta. Avem nevoie de speranta in momentele cand viata tinde sa para nedreapta cu noi si cei apropiati noua. Avem nevoie sa credem ca o ruda apropiata se va face bine, ca urmeaza o etapa noua mai buna, ca viitorul ne ascunde surprize placute. Avem nevoie de o doza de naivitate si capacitate de uitare pentru a privi inainte.
P.S. Titlul acestui post nu este o greseala.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Imi place cum gindesti Irina, ai ramas asa cum te stiu: mereu pusa in actiune si pe rationat. Cred ca toate aceste ginduri ale tale, toate aceste framintari au sa te faca sa te remarci in orice nu ai face. Aici iti urez mult Succes in ceea ce iti propui! Cu stima,
ReplyDeleteIon Socolenco
Iti multumesc pentru urari, Ion.
ReplyDelete