Imi pasa de oameni. De destinele lor, de trairile lor, de visele lor. Vreau sa fie fericiti si sa stie cat sint de fericiti. Vreau sa poata lupta, sa treaca peste dezamagiri, esecuri si pierderi, sa renasca de fiecare data cand au nevoie de asta. Vreau sa se regaseasca, sa stie ca au si ei un loc meritat sub soare. Merg pe strada si privesc pe fiecare in ochi - vreau sa le citesc gandurile si sa le spun din privire ca va fi bine, ca vor gasi si ei o insula numai a lor unde se vor simti speciali, unici si totul va fi posibil. Pentru ca de cele mai multe ori nu realizam ceea de ce suntem in stare tocmai pentru ca nu avem increderea necesara, atitudinea de mici giganti importanti. Fiecare destin conteaza, fiecare istorie de om formeaza istoria noastra comuna. Fiecare gest poate aduce o schimbare in bine. Daca nu pentru ceilalti atunci pentru cel care il face. Si trebuie sa stim sa ne bucuram pentru gesturile care aduc bucurie altora. Pentru ca dragostea e pentru toti fie ea de orice fel - fata de oameni, fata de tine insuti, fata de tara, fata de copii, fata de parinti, frati, straini.
Imi propun sa fiu din ce in ce mai buna cu cei ce ma inconjoara - in pofida problemelor, dificultatilor, indispozitiilor, lipsurilor. Poate ca nu intotdeauna voi fi sincera in acest efort, pentru ca va trebui sa daruiesc zambete atunci cand in suflet voi avea o furtuna, dar cel putin voi sti ca fac un lucru care poate creste si poate aduce schimbarea - ceea ce imi doresc acum cel mai mult. Si chiar daca va fi mica aceasta schimbare, sunt constienta ca lucrurile mari au inceput de la un prim pas.
Nu cumva te contrazici?:
ReplyDeletehttp://blog.360.yahoo.com/blog-GXMSsHc4aa.fSdrMhTBwyM4l
:)) tu chiar credeai ca acele cuvinte trebuie luate asa cum sint?
ReplyDeleteatunci, da, ma contrazic.