Despre iubire

Datoria este mormintul dragostei.

Pentru ca imi pasa

Imi pasa de oameni. De destinele lor, de trairile lor, de visele lor. Vreau sa fie fericiti si sa stie cat sint de fericiti. Vreau sa poata lupta, sa treaca peste dezamagiri, esecuri si pierderi, sa renasca de fiecare data cand au nevoie de asta. Vreau sa se regaseasca, sa stie ca au si ei un loc meritat sub soare. Merg pe strada si privesc pe fiecare in ochi - vreau sa le citesc gandurile si sa le spun din privire ca va fi bine, ca vor gasi si ei o insula numai a lor unde se vor simti speciali, unici si totul va fi posibil. Pentru ca de cele mai multe ori nu realizam ceea de ce suntem in stare tocmai pentru ca nu avem increderea necesara, atitudinea de mici giganti importanti. Fiecare destin conteaza, fiecare istorie de om formeaza istoria noastra comuna. Fiecare gest poate aduce o schimbare in bine. Daca nu pentru ceilalti atunci pentru cel care il face. Si trebuie sa stim sa ne bucuram pentru gesturile care aduc bucurie altora. Pentru ca dragostea e pentru toti fie ea de orice fel - fata de oameni, fata de tine insuti, fata de tara, fata de copii, fata de parinti, frati, straini.

Imi propun sa fiu din ce in ce mai buna cu cei ce ma inconjoara - in pofida problemelor, dificultatilor, indispozitiilor, lipsurilor. Poate ca nu intotdeauna voi fi sincera in acest efort, pentru ca va trebui sa daruiesc zambete atunci cand in suflet voi avea o furtuna, dar cel putin voi sti ca fac un lucru care poate creste si poate aduce schimbarea - ceea ce imi doresc acum cel mai mult. Si chiar daca va fi mica aceasta schimbare, sunt constienta ca lucrurile mari au inceput de la un prim pas.

Un altfel de Carpe Diem

Ce e cu lipsa asta de perfectionism la noi, oameni buni? (Fie, adresarea nu este valabila pentru cei care nu vor sa recunoasca si pentru cei care au sarit cu "nu eu, nu eu!")
Facem lucrurile fara sa ne pese de cum o sa iasa, facem lucrurile in graba (desi lucrurile marete au cerut intotdeauna perseverenta si dedicatie) Ne scuzam cu "nu am motivatie, timp", "sunt prost platit", etc.
Dar ai incercat sa faci lucrurile cu mai multa atentie, chef, dorinta? Cine stie, poate anume asta lipseste ca sa fii rasplatit la justa valoare.
Nu ai motivatie? Dar ce motivatie vrei? Cea mai simpla motivatie poate fi: sa demonstrez ca lucrurile pot fi facute bine, sa aduc rezultate, sa nu-mi irosesc timpul pe fleacuri.
Grav este ca lipsa asta de tendinta spre perfectionism tot impotriva noastra se intoarce: vanzatoare inculte, soferi de microbuz brutali, reclame cu greseli stupide, sefi nemultumiti, televiziuni minciunoase, politicieni profitori, tara subdezvoltata si in vesnica tranzitie.
E timpul sa ne maturizam, sa ne asumam responsabilitati, sa dam dovada de initiativa, sa ducem lucrurile bune pina la capat.
Suntem nepasatori si iarasi ne gasim scuze: "de ce sa ma sacrific?"
Unele lucruri ar putea fi schimbate foarte usor: in unele cazuri e suficient sa nu taci cind vezi stupiditati sociale, sa intinzi o mina de ajutor, sa faci un efort in plus, sa fii solidar cu cineva care cere dreptate.
Carpe Diem nu inseamna sa treci prin viata nepasator fata de ce se intimpla in jur. Carpe Diem inseamna sa traiesti schimbarea. Inseamna sa fii tu schimbarea in bine.
Cind savurezi fiecare clipa inseamna ca ai ce savura. Savurezi valoare. Valoare pe care tu o creezi.

Odihna

Am nevoie de odihna. Odihna de obligatii, odihna de sfaturi, odihna de alte pareri, odihna de ceea ce nu sunt eu.

Secrete

"Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotarire, efort si timp." Dalai Lama

Nelibertate

Privirea ei de gratii atita s-a lovit,
incit in ea nimic nu mai pastreaza.
Si parca mii de gratii tot trec necontenit
si dupa gratii lumea inceteaza.

Rainer Maria Rilke, "Pantera"

Pestera Surprizelor

Ieri am fost in Pestera Surprizelor.
Am invatat multe lucruri despre mine si oameni in general.
In primul rind - daca iti doresti ceva cu adevarat, vei gasi resursele necesare pentru a realiza acel lucru.
Spun asta pentru ca inainte de aceasta experienta stabilisem clar pentru mine ca in aceste citeva zile libere vreau sa fac ceva deosebit, sa petrec timp la natura si sa comunic cu oameni interesanti. Din moment ce am avut aceasta viziune am gasit cum sa o fac sa devina realitate. (Multumesc, Cristian)
Avem vointa si forta nebanuite. In conditii dificile dam dovada de o capacitate extraordinara de a merge inainte pina la capatul puterilor. Interesant este ca acest capat e mult mai departe decit credem.
Imi amintesc acum ca fiind in pestera si traseul fiind destul de greu mai ales pentru cineva care il parcurge pentru prima data, cind aveam in fata un asa-zis obstacol (in limba pesterii obstacol inseamna zone unde trebuie sa te tirasti pe brinci sau sa stai pe o parte a corpului ca sa incapi in spatiile inguste; sau sa cobori pe o scara improvizata dintr-o funie din metal subtire cit un deget cu inele de-a lungul ei de care te sprijini; sau sa treci printr-un tunel care consta din doua ziduri deasupra unei prapastii si singurul mod de a-l parcurge este sa pui un picior pe un zid si alt picior pe celalalt zid) imi spuneam "nu, eu nu pot sa fac asta!", dar gindul ca acolo la capatul acestui drum ma asteapta lumina zilei, aerul proaspat, soarele, viata cu toate bunele si relele sale, imi dadea negresit forta sa continui drumul. Nu am mentionat ca initial intentionam sa raman afara cu lucrurile celor din pestera. Imi gasisem si o scuza: nu sunt imbracata adecvat. Dar am fost sincera cu mine si mi-am spus ca-mi va fi insuportabil sa ma uit la fetele pline de victorie ale prietenilor mei la iesirea din pestera. Dar uite ca am intrat, si mai departe totul a fost mai mult sau mai putin simplu. Concluzia: Daca ai curaj sa incepi un lucru, dupa aia gasesti cum sa te descurci pe parcurs.
Le-am zis prieteni acestor oameni pe unii dintre care i-am vazut pentru prima data, iar pe altii ii cunosteam de putin timp, pentru ca am fost foarte solidari si responsabili unul fata de celalalt, acolo, in adincul pamintului.
Am fost intrebata daca as repeta aceasta experienta - desi stiu ca ar fi oricum altfel, prefer acesteia o experienta diferita pentru ca si lectia invatata va fi una noua.

P.S. Am intrat in pestera la ora 10 si am iesit la suprafata la ora 18.

04.05.2008

Mesterul Manole..

Intr-o noapte de nesomn am ajuns la concluzia ca merita totusi sa pui suflet in tot ceea ce faci - lucru, arta, relatii, decizii. Lucrurile facute cu suflet se remarca prin frumusete descifrabila, prin ceva aparte care te marcheaza. Acest lucru se vede in arhitectura, in literatura, chiar si in economie (ma refer la unele companii care se straduie sa le ofere angajatilor lor si altfel de beneficii decat cele financiare, sau companii care au initiat campanii sociale de impact semnificativ).
Exista riscul de a te arde fiind deschis (in relatii in special) dar viata ii lipseste de multe daruri pe cei prea-prudenti.
Am mai inteles ca nu e patetic sa traiesti cu speranta. Avem nevoie de speranta in momentele cand viata tinde sa para nedreapta cu noi si cei apropiati noua. Avem nevoie sa credem ca o ruda apropiata se va face bine, ca urmeaza o etapa noua mai buna, ca viitorul ne ascunde surprize placute. Avem nevoie de o doza de naivitate si capacitate de uitare pentru a privi inainte.

P.S. Titlul acestui post nu este o greseala.