Uneori, iti este dat sa intilnesti in viata niste oameni care iti dau peste cap tot: mod de viata, pareri despre tine insati, convingeri, prioritati, etc.
Desi sunt straini, iti vorbesc ca si cind te-ar cunoaste de cind lumea. Te rup din contextul cu care esti obisnuit si te fac sa-l privesti cu ochi critici, realisti. Iti arata cit esti de comod in microuniversul cu care te-ai inconjurat si-ti dau de inteles ca in afara acestuia exista si se intimpla lucruri demne de atentia ta. Lucruri care te-ar transforma si ti-ar da o noua valoare-culoare.
Intilnirea cu astfel de persoane reprezinta de fapt o confruntare cu tine insati - cu acea parte adormita din tine care tinjeste dupa adevarate provocari, dar care, neavind parte de ele, pur si simplu se afla in hibernare.
Si, din senin, apare in cale o astfel de persoana. Si te forteaza sa-ti privesti inauntru...
Nuuuuuu! Imaginea ce-ti apare este dezgustatoare - incepusei sa putrezesti acolo, in interior. Te afli intre doua dorinte - sa te prefaci ca nu ai vazut nimic (pentru ca e prea dur fata de "realitatea" cu care te-ai obisnuit) sau sa incepi sa-ti fortezi limitele.
Incepi sa intelegi ca ceea ce tu numeai echilibru era de fapt impacare silita cu o lincezeala gretoasa insirata pe ani de asa-zisa viata.
Afli ca pentru a trai cu adevarat trebuie sa faci un efort, sa nu te lasi doar dus de val.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
Totul este fum.
ReplyDeleteMă bucur(esc) că ai revenit pe blog, dar e ciudat că scrii aici şi l-ai abandonat pe cel nou, de bază. Ori îţi pare această mărturie nedemnă de irinabulat.com?
ReplyDeleteAşa e în viaţă (cel puţin în asta), dacă nu ştii, nu simţi cum tre să faci pentru supravieţuire, găseşti modele în preajmă ori mai departe, peste ani şi sau mări. E bine că ai găsit un reper pentru ieşit din hibernare.