Arrogantia

Aroganţă - atitudine de mîndrie dispreţuitoare;
purtare obraznică şi sfidătoare

Nu pot suporta oamenii aroganţi - să-i văd, ascult, miros, simt în apropiere. Mă apucă o furie încît abia mă mai abţin să le arunc o privire "duioasă", o frază tăioasă sau măcar să le strecor laxativ în băutură - ca să le amintesc că sînt totuşi oameni.
Sînt mulţi oameni speciali în lumea asta şi pe mulţi dintre ei am avut fericita ocazie să-i întîlnesc - fiecare dintre ei e special în felul său, din diferite motive şi fiecare are un merit al său. Ce am observat este că oamenii cu adevărat speciali au înţelepciunea de a nu fi aroganţi - ei nu-şi permit să se cocoţeze pe un tron imaginar şi nici de coroană de aur n-au nevoie.
Mă bucur enorm pentru cei cu un IQ de nu-mi imaginez, cei cu o carieră de invidiat (mă întreb ce sacrificii presupune), cei cu o faimă nemaipomenită, cei cu muşchi de nu-ţi vine să crezi, cu maşini de lux, haine cu etichete din cele-mai-cele, cei cu un corp ca-n poveşti, cei cu cea mai potentă potenţă etc., etc., etc.
Bravo! Bravo! (aplauze furtunoase)
Ce minunat! Ce noroc a dat peste voi! Pardon,.. cît aţi muncit pentru asta! Plecăciuni umile.
STOP.

Da, este adevărat - aţi realizat ceva, v-aţi remarcat, aţi ieşit în evidenţă, sînteţi altfel. Şi totuşi cîţi mai sunt ca voi - şi vor mai fi!
Şi ceea ce vă face să vă simţiţi azi suverani peste masele gri şi lipsite
de importanţă ce vă înconjoară (recunoaşteţi măcar că suntem buni pe post de adulatori) - spuneam că toate aceste LUCRURI care vă fac să vă umflaţi în pene, mîine vor fi uitate, ignorate, se va aşeza praful peste ele.
Aşa că, stimaţi "Semizei" coborîţi de pe piedestal şi lăsaţi-ne să ne închinăm vouă de la o distanţă pămîntească, mai ales că nu doare şi ce e mai grav - s-ar putea să vă placă.
Dacă tot aţi fost înzestraţi de nişte zîne bune cu niscaiva noroc (pardon, hărnicie) în plus, permiteţi-ne să ne bucurăm şi noi de binecuvîntarea ce vi s-a pogorît peste creştet.
Tot ce vă rugăm (cu supunere, fireşte) este să nu uitaţi că sînteţi oameni în primul rînd şi asta înseamnă că sunteţi la fel de fragili ca noi, restul (fragili într-un mod aparte, desigur)
Împărtăşiţi cu bunătate din ce aveţi, acceptaţi cu modestie simpatia noastră, dăruiţi fericire, fiţi aproape de noi, micşoraţi distanţa.
Să fii pur şi simplu om nu e o ruşine, e ca o meserie şi se învaţă.

În final, vreau să le mulţumesc acelor oameni speciali din preajma mea că îşi lasă coroana acasă şi mă lasă să mă bucur de omul din spatele Semizeului.